ENCICLOPEDIA ÎNȚELEPCIUNII(5).....


                     CUGETĂRI ALE LUMII ANTICE

❖ Înţeleptul zise fiului său: „Fii fără păcat ca să nu-ţi fie teamă. Fii
recunoscător ca să fii demn. Fii chibzuit, ca să fii bogat. Fii mulţumit şi
blând, ca să ai mulţi prieteni. Fereşte-te de cei invidioşi. Gândeşte-te la
construirea propriei case. Fii amabil cu prietenii şi îngăduitor cu fiecare,
ca să nu fii făcut de ruşine. Nu te certa cu nimeni, nu te bate pentru
loc. Nu sluji duhului celui rău şi nu mânca vită. Bea vin cu măsură, iar
în momentul degustării vinului vorbeşte cu măsură. Nu există păcat în
degustarea cu măsură. Veghează singur şi cu atenţie la propriile defecte.
Vorbeşte sincer. Nu sta la aceeaşi masă cu cel beţiv. Nu lua din cele
adunate de mai-marii tăi, ca să ai parte de cinste. Fereşte-te de duşman,
dacă e la putere. Peste tot şi mereu fii harnic. Niciunde şi niciodată nu
fă nimănui ceea ce nu ţi se pare că e bine. Consideră-l pe cel ignorant
ca fiind omul cel mai rău şi socoteşte-l nefericit. Nu fi răzbunător şi
invidios; cu nevasta şi copiii poartă-te cât se poate de frumos şi de
binevoitor. Alege-ţi o nevastă isteaţă şi un prieten amabil. Nu îngădui
răutăţii să-şi facă în inima ta cuib. Nu fi nestatornic, ţine-te departe de
femeia desfrânată, ca să nu treacă asupra ta toate păcatele ei. Fii generos
pe cheltuiala ta, şi nu pe cheltuiala celui străin, aşa cum trupul nu e
veşnic, iar sufletul este"

❖ Înţeleptul îşi petrece timpul cu poezia şi ştiinţele, prostul cu viciile,
somnul şi certurile.

❖ Înţelepţii sunt cumpătaţi trupeşte; ei sunt cumpătaţi şi la vorbă; cei înţelepţi
sunt cumpătaţi în gândul lor; aceştia sunt cu adevărat cumpătaţi în toate.

❖ Înţeleptul nu cunoaşte tristeţea.

❖ Înţeleptul nu plânge după cele pierdute, după morţi şi după trecut. Prin
asta se şi deosebeşte de prost.

❖ Noi vedem Timpul, cu toate că el se află simultan în mai multe locuri.

❖ Gândul care a renuntat la diferenţa dintre cel care meditează şi fără
meditaţie este asemenea candelei aflată într-un loc fără vânt, preocupat
doar de obiectul meditaţiei - aceasta este desăvârşirea supremă, „norul
virtuţii", cum îl numesc zeii. În acest caz, omul devine eliberat încă din
timpul vieţii.

❖ Moliciunea îi învinge pe cei blânzi, moliciunea îi învinge pe cei aspri.
Nimic nu e inaccesibil moliciunii. Moliciunea e mai puternică decât orice.

❖ Soarele e roşu şi la răsărit, şi la apus. Şi în fericire, şi în nefericire, cei
mari sunt neschimbători.

❖ Oamenii pot obţine pe pământ cea mai bună viaţă, bucurie, glorie
şi orice fericire, prin puterea raţiunii. Iar acela care are un caracter,
înclinaţii şi purtare alese trebuie să mulţumească raţiunii.

❖ Care este temeiul ochiului? Imaginile. Dar care este temeiul imaginii?
Inima. Care este temeiul credinţei? Inima.

❖ Speranţa este izvor de mare nelinişte, eliberarea de speranţă este izvorul
marelui repaus.

❖ Ştiinţa este soluţia multor îndoieli, ea reprezintă capacitatea de a vedea
cele ascunse, ea este o fereastră către toate cele.

❖ Ştiinţele te fac să fii modest, numai prostul se laudă cu ştiinţa lui. Astfel,
lumina ne sporeşte vederea şi le orbeşte pe bufniţe.

❖ Nu te apuca de nicio treabă - iată primul semn al înţelepciunii. Dacă te-ai
apucat de o treabă, du-o până la capăt - iată al doilea semn al înţelepciunii.

❖ Nu fi grosolan cu nimeni, fiindcă ţi se va răspunde la fel. Vorba
mânioasă produce durere, iar pe tine te va ajunge din urmă pedeapsa.

❖ Nu fi nici prea apropiat, nici prea îndepărtat de împăraţi, foc, de cei în
vârstă şi de femei: dacă eşti prea aproape, aceştia te vor distruge; dacă
eşti prea departe, aceştia îţi vor fi nefolositori.

❖ Nu fi nici prea grosolan, nici prea încăpăţânat, nici prea moale, nici prea
înclinat spre argumentaţii, nici prea mânios. Excesul în orice e periculos:
grosolănia îi irită pe oameni, încăpăţânarea respinge, moliciunea dă
naştere la dispreţ, argumentarea excesivă supără, credinţa oarbă te face
caraghios, necredinţa te duce la desfrâu.

❖ Nu a existat, nu există şi nu va exista niciun om demn doar să fie
condamnat sau doar lăudat.

❖ Nu se vede urma păsării pe cer şi nici urma peştelui în apă. La fel e şi
calea virtuosului.

❖ Nu te amesteca în treburile soţului şi ale nevestei, nu te amesteca în
treburile tatălui şi ale fiului.

❖ Ce ţie nu-ţi place, altuia nu face.

❖ Nu gândi cu uşurătate despre rău: „Nu vine el la mine" Că şi urciorul
se umple picătură cu picătură. Prostul se umple de rău, câte puţin, câte
puţin, şi picătură cu picătură.

❖ Lăuta fără corzi nu cântă, căruţa fără roţi nu se mişcă, nefericită e femeia
fără soţ - fie şi de-ar avea sute de neamuri.

❖ Carul cu o singură roată nu se mişcă din loc, destinul nu se împlineşte
fără eforturile oamenilor.

❖ Dacă cel puternic e lipsit de încredere, nu-l va birui pe cel slab, iar cel
slab, dacă are încredere, îl va birui pe cel puternic.

❖ Cel puternic nu-i va birui pe cei slabi, dacă aceştia se ţin împreună;
arbuştii care cresc aproape unul de altul nu se tem de uragan.

❖ Nu se cuvine ca cel înţelept să ţină discursuri urâte despre altcineva, în
fața mulţimii.

♦Sfaturile înţelepte nu sunt de niciun folos aceluia care se teme de
acţiune. La ce bun o candelă în mâinile unui orb?

❖ Nu povesti despre ceea ce pui la cale: proiectul dezvăluit cuiva va fi
lipsit de succes.

♦Nu te baza pe ziua de mâine până ce n-a venit, fiindcă nimeni nu ştie ce
nenorociri aduce cu ea.

❖ Nu faci un orator din cel peltic, nici un harnic din cel leneş, nu faci un
înţelept din cel ignorant, nici nu-l poţi lumina pe cel prost.

❖ Azi, mâine, trupul nostru va pieri în mijlocul durerilor şi al bolilor. De
ce să ne ignorăm datoria de dragul lui?

❖ Nu te supăra pe cel care te amărăşte, răspunde cu blândeţe la
grosolănie, nu vorbi în deşert şi nu minţi.

❖ Nu da curs dorinţelor lipsite de măsură, dar nici nu reprima toate dorinţele.

❖ Nu fă nimic din ce te-ar putea chinui pe patul de moarte, căci viaţa
durează doar o clipă.

❖ Nu fă ceea ce nu se cuvine să faci nici măcar sub ameninţarea cu
moartea; nu amâna ceea ce trebuie să faci - iată străvechea poruncă.

❖ Înţeleptul nu va distruge cele mari de dragul celor mici. Prin cele mici
să protejezi pe cele mari - iată adevărata înţelepciune.

❖ Dorinţa nu se potoleşte odată cu satisfacerea celor dorite; mai tare se
aprinde focul în care torni ulei. Niciun bine nu piere degeaba.

❖ Înţelepciunea e măruntă atunci când îl înşeli pe cel credul. Curajul e
mărunt atunci când îl ucizi pe cel care ţi-a adormit la piept.

❖ Neschimbătoare e inima celui bun - în zadar îl vor ațâța. Oceanul nu se aprinde cu paie fierbinţi.

❖ Cele neadevărate trec drept adevărate, iar cele adevărate drept
neadevărate - atât de felurită este fiinţa. 

♦E imposibil să semeni una şi să culegi alta. Pe măsura seminţei
semănate va fi şi rodul.

❖ Puţini dintre oameni ajung pe malul opus. Ceilalţi, aşadar, se agită pe
malul de aici.

❖ Nu cu ură se poate pune capăt urii, ci cu dragoste.

❖ Visele suferindului, întristatului, încrâncenatului, ale îndrăgostitului şi a
ale omului beat sunt irealizabile.

❖ A nu face rău, realizarea binelui, purificarea propriei minţi - iată
învăţătura celor iluminaţi. 

♦Nu există nicio virtute superioară dreptăţii, nu există viciu mai rău
decât minciuna.

❖ Nu există prieten comparabil cu sănătatea; nu există duşman comparabil
cu boala.

♦Chiar dacă zeul însuşi i-ar oferi iubirea lui, ea tot o să vrea un alt
bărbat. Aceasta e natura tuturor nevestelor.

❖ Nu există foc mai mare ca pasiunea; nu există pacoste mai mare ca ura;
nu există nefericire mai mare ca trupul; nu există fericire comparabilă
cu liniştea.

❖ Nu există asceză comparabilă cu răbdarea; nu există fericire comparabilă
cu starea de mulţumire; nu există un dar comparabil cu prietenia; nu
există virtute comparabilă cu compasiunea.

❖ Nu există obstacol comparabil cu ignoranţa.

❖ Pentru cel lipsit de bunăvoinţă nu există zi plăcută din trecut, nu are
prieteni acela care e surd în faţa dreptăţii, nu există zi de sărbătoare
pentru cel lacom de câştig.

❖ Să nu ai încredere nici în mamă, nici în nevastă, nici în frate, nici în
propriii copii, aşa cum ai încredere în prietenul adevărat.

❖ Cel credincios jurământului cumpătării nu avea greutăţi cu hrana. Cum
să nu găsească el iarbă sau frunze sau un lac cu apă?

❖ Nimeni nu se naşte nici măreţ, nici josnic - doar propriile fapte îl
conduc pe om spre cinstire sau dispreţ.

❖ Nimic nu ameninţă fructul copt, în afară de cădere; nimic nu ameninţă
pe cel venit pe lume, în afară de moarte.

❖ E josnic acela care vorbeşte despre defectele altuia sau despre propriile
sale virtuţi. Cel demn nu spune adevărul nici despre virtuţile sale, nici
despre defectele altuia.

❖ O, fără îndoială, omul aflat în nenorocire e cu precădere demn de
compasiunea celor buni; căci prostia e rădăcina tuturor nefericirilor, şi
de aceea tocmai ea este cea mai mare nefericire.

❖ O, noi trăim foarte fericiţi - fără vrajbă, înconjuraţi de vrăjmaşi, sănătoşi,
înconjuraţi de bolnavi, neobosiţi, înconjuraţi de cei istoviţi, deşi nu avem
niciun fel de avuţie. Ne hrăneşte bucuria, ca pe zeii adormiţi.

❖ O, fereşte-mă de nefericirea de a-l asculta pe prost sau de a-l privi şi de
a-i vorbi! Nu mă lăsa să simt povara grea a vieţii în tovărăşia lui!

❖ Abundenţa fructelor înclină ramura spre pământ, coada bogată a
păunului îi încetineşte mersul, calului iute de picior i se pun frâie. La
fel, chiar şi virtuţile pot pricinui rău.

❖ Focul îl stingi cu apă, de soare te fereşte umbrela, de boală te scapă
doctoria. Pentru orice există un leac; doar prostia nu are niciun leac.

❖ O zi din viaţa celui înzestrat cu o energie clocotitoare valorează mai
mult decât o sută de ani de viaţă searbădă a omului leneş şi a celui lipsit de vlagă.

(Enciclopedia înțelepciunii-/http://roossabooks.ro/produs/enciclopedia-intelepciunii/)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

DR.Dumitru Constantin Dulcan - CEEA CE NI SE ÎNTÂMPLĂ E OGLINDA A CEEA CE SIMȚIM ȘI GÂNDIM!

TREZEȘTE VINDECĂTORUL DIN TINE!.....

IARTĂ,IARTĂ-I PE TOȚI CEI CARE ȚI-AU GREȘIT VOIT ȘI PE CEI CARE TE-AU RĂNIT FĂRĂ SĂ ȘTIE! IARTĂ-I PE TOȚI ȘI SĂ NU-ȚI FIE NICI ȚIE RUȘINE SĂ CERI IERTARE!.....