ENCICLOPEDIA ÎNȚELEPCIUNII(2).....


                    CUGETĂRI ALE LUMII ANTICE

❖ Prostul se agită în tot locul, ocupându-se de fleacuri; cel învăţat îşi
păstrează liniştea, ocupându-se de lucruri importante.

❖ Prostul care îşi cunoaşte prostia s-a făcut deja, prin aceasta, înţelept, iar
prostul care se închipuie înţelept, pe bună dreptate se numeşte prost.

❖ Dă glas celor adevărate şi plăcute; nu da glas celor adevărate, dar
neplăcute; nu da glas celor plăcute, dar neadevărate - iată porunca veche
de când lumea.

❖ Dă glas celor plăcute, dar nu linguşi; fii erou, dar fără laudă de sine; fii
generos, dar păstrează-ţi demnitatea; fii îndrăzneţ, dar fără obrăznicie.

❖ Ignoranţa e cea mai josnică dintre ticăloşii.

❖ Departe de mine văpaia urii care, asemenea unui duşman, pune pe
oameni stăpânire şi duce la pierderea tuturor avuţiilor, la înjosirea castei
şi a fericirii renumelui bun, departe de mine această văpaie.

❖ Să nu rostească buzele tale vorbe nechibzuite în inimă. Fiindcă e mai
bine să te poticneşti în gând, decât să te poticneşti în conversaţie.

❖ Să dai sfaturi prostului înseamnă doar să-l înrăieşti.

❖ A da, a lua, a împărtăşi un secret, a fi interesat, a face şi a primi cinstea -
iată cele şase semne ale prieteniei.

❖ Chiar chinuiţi fiind în cazne cumplite, cei buni nu o vor apuca pe calea
celor josnici, ei găsind sprijin în fermitatea înaltei lor ţinute morale.

♦Chiar şi adevărul trebuie ascuns dacă duce la nefericire.

❖ Chiar dacă este împins către fapte urâte, omul virtuos nu le va săvârşi,
fiindcă nu este familiarizat cu ele.

❖ Chiar şi mintea prostului acceptă adevărul.

❖ Chiar şi suferinţa, dacă ea aduce fericire aproapelui, cel virtuos o
preţuişte peste măsură, ca pe un câştig.

❖ Chiar şi cel aflat departe e aproape, dacă îţi sălăşluieşte în inimă; chiar
şi cel aflat aproape e departe, dacă gândurile tale nu se îndreaptă spre el.

❖ Două sunt căile celor înţelepţi în această lume stearpă şi nestatornică:
să se înfrupte din nectarul cunoaşterii superioare sau să se desfete cu
tinere frumoase.

❖ Există două leacuri pentru suferinţele trupeşti şi sufleteşti: fie opune-le
rezistenţă, fie nu te gândi la ele.

❖ Două pot fi defectele deţinerii de bogăţii: să dai celui nedemn şi să nu
dai celui demn.

❖ Faptele trebuie să aducă fericirea. Dar unde nu e dreptate, nu e nici fericire. Fă deci ceea ce e drept.

❖ Fapta e partea celui merituos, e tovarăşul de drum al călătorului şi sluga
celui ce creează. Ea ne urmează asemenea unei umbre.

❖ Pentru cel lacom nu există priceput sau nepriceput, nici măreţ sau
ruşinos, nici bun sau rău - pentru el există doar câştig sau pierdere.

❖ Până la cinci ani vorbeşte-i fiului tău ca unui împărat, de la cinci la
cincisprezece ca unei slugi, iar după cincisprezece ani ca unui prieten.

❖ Omul este stăpânul faptelor sale doar până când simte în ureche
împunsătura vorbei femeieşti.

❖ Binele e bun atunci când e un bine adevărat.

❖ Dreptatea e nemuritoare.

❖ Barca nu ajunge la mal pe căi ocolite.

❖ Doar cel cinstit şi bun ajunge teafăr la mal.

❖ Virtutea constă în a face binele aproapelui, nu răul. Iar a face bine
aproapelui înseamnă a face ce ţi-ai dori ţie însuţi.

❖ Virtutea se instaleză în sufletul celui fără de prihană ca urmare a
antrenamentului neîntrerupt.

❖ A provoca fericirea sau a îndepărta nefericirea în folosul unei alte fiinţe,
chiar dacă se face cu mare efort, aduce virtuosului mai multă mulţumire
decât dacă şi-ar atinge cu uşurinţă propria fericire.

❖ Virtuţile nu sar în ochi la fel ca viciile.

❖ Prietenul, nevasta, sluga, raţiunea şi îndrăzneala la nevoie se cunosc.

#Prietenul la nevoie se cunoaşte, eroul în bătălie, omul cinstit la achitarea
datoriei, nevasta în sărăcie, rudele la necazuri.

❖ Prietenii sunt buni când ai nevoie de ei. Plăcerea e plăcută dacă e
reciprocă.

#Chiar dacă cineva a învins mii de oameni, de mii de ori, în bătălie, iar
altul s-a învins pe sine însuşi, acesta al doilea este marele învingător în
luptă.

❖ Chiar dacă omul repetă puţin cele scrise, dar trăieşte după legea
dharmei, eliberat de pasiune, ură şi ignoranţă, bucurându-se de
cunoaşterea adevărată, de raţiunea neîncătuşată, neataşat fiind nici de
lumea aceasta, nici de cealaltă - el se împărtăşeşte din sfinţenie.

❖ Dacă omul bun a făcut un bine, să-l facă neîncetat, să-l pună la temelia
intenţiilor sale, fiindcă acumularea de bine e o bucurie. Dacă omul rău a făcut un rău, să nu-l mai repete, să nu-l pună la temelia intenţiilor sale,

fiindcă acumularea de rău e dureroasă.

(Enciclopedia înțelepciunii-http://roossabooks.ro/produs/enciclopedia-intelepciunii/)


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

DR.Dumitru Constantin Dulcan - CEEA CE NI SE ÎNTÂMPLĂ E OGLINDA A CEEA CE SIMȚIM ȘI GÂNDIM!

TREZEȘTE VINDECĂTORUL DIN TINE!.....

IARTĂ,IARTĂ-I PE TOȚI CEI CARE ȚI-AU GREȘIT VOIT ȘI PE CEI CARE TE-AU RĂNIT FĂRĂ SĂ ȘTIE! IARTĂ-I PE TOȚI ȘI SĂ NU-ȚI FIE NICI ȚIE RUȘINE SĂ CERI IERTARE!.....