DE CE VREI SĂ AJUȚI CÂND NU ȚI SE CERE?.....



Pentru ca esti convins ca omul pe care tocmai te straduiesti sa-l ajuti nu poate.  Pentru ca te ridici deasupra lui si te crezi mai grozav decat el. Deseori, nici nu intrebi daca are nevoie, daca si ce vrea, ci te apuci sa ajuti. Fara sa stii ca in felul acesta ii invadezi spatiul si viata.

Cine esti tu, sa stii cine trebuie ajutat?

De unde stii ce e bine pentru celalalt?

Cum stii daca e bun sau rau, slab sau puternic, daca ce face e corect sau gresit, drept sau nedrept, daca are nevoie sau nu de o experienta anume, daca nu cumva drumul lui in viata trece prin acel punct din care tu tocmai te chinui sa-l scoti?

Adevarul este ca nu poti sti. Nu ai de unde sa stii. Pentru ca pur si simplu nu esti in locul celuilalt, nu-i cunosti drumul, nu-i cunosti experientele traite, nu stii ce simte. Nu poti sti ce si-a propus acea fiinta pentru viata asta, nu stii de ce trairi are nevoie pentru a se desavarsi, nu stii incotro se indreapta.

Tu stii doar ce ai trait pana in acest moment. Doar ce ai invatat, auzit, aflat si, mai ales, experimentat. Tu iti stii trecutul tau. Nimic mai mult si nimic mai putin. Si in relatia cu ceilalti, iti exprimi si aperi punctul de vedere, propriile convingeri extrase din propriul trecut. Etichetele de tip “bine” si “rau” sunt puse prin filtrul experientelor tale, de catre mintea ta.

Dar, sa ne gandim putin, daca tot ne referim la minte… De ce ai vrea sa ajuti pe cineva, de ce ai vrea sa-l critici, chipurile din intentii bune, de ce ai vrea sa arati cuiva drumul “bun”? Pentru ca vrei toate astea pentru tine. Si pentru ca vrei sa arati ca esti mai bun. Crezi ca, in acele momente, iubesti? Este asta o manifestare generoasa? Sau este doar o nevoie de control si dominare?

Aud deseori afirmatii precum: “vreau sa-l ajut neaparat pe X, e pe un drum gresit”, “vreau sa-mi conving sotul/sotia sa vin la un curs”, “trebuie sa gasesc o solutie sa-l fac pe X sa renunte la suferinta”… E ca si cand ar spune “vreau sa-i schimb viata, sa i-o fac mai buna, sa-l fac sa traiasca asa cum cred eu de cuviinta”. Dar ce-ar fi, ca in loc sa convingi si sa intervii fara a fi invitat, sa inspiri prin propriul exemplu, sa intrebi si sa ceri permisiunea?

Unii oameni sunt salvatori permanenti. 

Mereu isi gasesc cate o victima pe care sa o salveze. Cu inversunare. Cu o tenacitate iesita din comun, aproape obsesiv. Oare nu fac asta doar pentru ca vor sa se salveze pe ei insisi? Oare nu o fac din dorinta de a se simti bine? Oare, unde e disperare si frica, poate fi vorba despre iubire?

Știi… cel pe care tocmai vrei sa-l ajuti esti tu. Acesta este oglinda ta, este parte din tine. Cand vrei sa convingi pe cineva ca face ceva gresit, vrei sa te convingi pe tine ca faci ceva gresit. Cand te chinui sa “repari” pe cineva, este pentru ca asta faci cu tine.

În plus, cu cat vei pune o presiune mai mare pe cineva, cerandu-i sau sugerandu-i sa se schimbe, cu atat mai multa rezistenta va opune, cu atat mai multe argumente va gasi sa stea acolo. În primul rand, pentru ca acel om va interpreta asta ca o lipsa de apreciere, acceptare si aprobare. Cu alte cuvinte, ii transmiti, subtil sau direct, ca ceva nu e in regula cu el si ca trebuie sa se schimbe. Asta face ca durerea lui sa se adanceasca si sa persiste in nefericire si alegeri “gresite”.  Ori oamenii sunt satui sa le fie transmise mesaje de acest gen.

Energia pe care o transmiti atunci cand critici, judeci, vrei sa “corectezi”, sa “repari”, sa arati drumul cel “bun”, nu ajuta, ci raneste. Nu urca pe nimeni, ci coboara. Nu da putere, ci slabeste.
Fiecare fiinta poate face alegerile pe care doreste sa le faca. Si nimeni nu are dreptul sa interfereze cu alegerile sale. Pentru ca nimeni nu stie ce e bine si ce nu e bine. Pentru ca binele e relativ. Si pentru ca fiecare fiinta a venit aici pentru propriul sau drum. Cum spuneam intr-un articol precedent, treaba ta e cu tine!

Poti, totusi, sa ajuti? Da, avand incredere in celalalt, acceptand, fiind compasiv, generos, cald. Iubind fara conditii. Oferind spatiu celorlalti pentru a face alegerile pe care le considera potrivite. Fiind delicat cu sentimentele celuilalt. Dand voie oamenilor sa “greseasca”. Privind cu respect procesul fiecaruia. Sprijinind cand ti se cere si/sau ti se permite. Lasandu-i pe ceilalti sa decida daca si cand au nevoie de ajutor. Lasandu-i sa fie cum aleg sa fie. Acceptand ca totul are un motiv sa fie exact asa cum este.

Fiind tu asa cum le ceri lor sa fie.


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

DR.Dumitru Constantin Dulcan - CEEA CE NI SE ÎNTÂMPLĂ E OGLINDA A CEEA CE SIMȚIM ȘI GÂNDIM!

TREZEȘTE VINDECĂTORUL DIN TINE!.....

IARTĂ,IARTĂ-I PE TOȚI CEI CARE ȚI-AU GREȘIT VOIT ȘI PE CEI CARE TE-AU RĂNIT FĂRĂ SĂ ȘTIE! IARTĂ-I PE TOȚI ȘI SĂ NU-ȚI FIE NICI ȚIE RUȘINE SĂ CERI IERTARE!.....