LICĂRIRI ASUPRA CĂII CĂTRE DUMNEZEU.....



MIRDAD: în liniştea acestei nopţi, Mirdad va arunca unele licăriri asupra căii către Dumnezeu: 

Feriţi-vă să dovediţi ceva. Adevărul este o axiomă; el nu are nevoie de dovadă. Tot ceea ce trebuie sprijinit cu probe şi dovezi este mai devreme sau mai târziu dărâmat prin probe şi dovezi. A dovedi un anume lucru înseamnă a respinge contrariulsău. A dovedi contrariul înseamnă a-1 respinge pe primul. Dumnezeu nu are contrarii. Cum ai putea să-1 dovedeşti sau să-1 negi pe El? 

Vorbiţi spre a-1 ajuta pe cel lipsit de grai. Fiţi muţi pentru a vă ajuta pe voi înşivă. Cuvintele sunt corăbii care călătoresc pe mările Spaţiului şi ajung în multe porturi. Aveţi grijă cu ce anume le încărcaţi, căci după ce şi-au străbătut drumul, ele îşi vor descărca povara la poarta voastră. 

Ceea ce pentru o casă este mătura, este pentru inimă cunoaşterea de sine. Măturaţi-vă temeinic inimile. O inimă temeinic măturată este o cetate de neîngenuncheat. 

Precum hrăniţi voi oamenii şi lucrurile, la fel vă hrănesc şi ele pe voi. Fiţi hrană prielnică pentru ceilalţi, dacă nu vreţi să fiţi otrăviţi. 

Dacă aveţi îndoială asupra pasului următor, rămâneţi locului. 

Cel care vouă nu vă place, nu vă place nici el pe voi. Plăceţi-1 şi lăsaţi-1 în pace, îplăturându-vă astfel din cale o piedică. 

Cel mai de neîndurat dintre necazuri este acela de a socoti orice ca fiind un necaz. Fiecare piedică este un semn. Citiţi semnul cum trebuie şi atunci piedica va deveni îndrumare. 

Alegeţi: fie să stăpâniţi toate lucrurile, fie nici unul. Nu este cale de mijloc. Cel drept este fratele celui cocârjat; unul este scurtătură, celălalt este drum ocolitor. Aveţi răbdare cu cel cocârjat. 

Răbdarea este semn de sănătate, atunci când se sprijină pe Credinţă. Atunci când nu se sprijină pe Credinţă, este încremenire. A fi, a simţi, a gândi, a-ţi imagina, a cunoaşte, a iubi - iată cum se înşiruiesc etapele din ciclul vieţii omeneşti. 

Feriţi-vă să primiţi şi să aduceţi laude, chiar atunci când sunt cât se poate de sincere şi meritate. Cât despre linguşire - fiţi surzi şi muţi la iscusitele ei capcane. 

De fapt, luaţi cu împrumut tot ceea ce dăruiţi, atunci când vă gândiţi că dăruiţi. Şi nu puteţi da nimic din ceea ce vă aparţine. Le daţi oamenilor numai ceea ce vi s-a dat în grijă pentru oameni. Ceea ce vă aparţine vouă, şi numai vouă, nu puteţi da, chiar dacă aţi vrea. 

Fiţi cumpătaţi şi veţi fi măsură şi cumpănă pentru oameni, cu care aceştia se vor măsura şi se vor cântări pe sine. Nu există nici sărăcie, nici bogăţie. Există priceperea de a folosi lucrurile. Cu adevărat sărac este cel care foloseşte greşit ceea ce are. Cu adevărat bogat este cel care foloseşte bine ceea ce are. Chiar şi o coajă veche de pâine poate fi o bogăţie nemăsurată; chiar şi cămări pline cu aur pot fi sărăcie fără speranţă. într-acolo unde duc mai multe drumuri nu pregetaţi să o luaţi. 

Pentru inima care este în căutarea lui Dumnezeu, toate drumurile duc la Dumnezeu. 

Priviţi cu evlavie la toate formele de Viaţă. în cea mai puţin însemnată este ascunsă cheia pentru cea mai însemnată. Toate lucrările Vieţii au însemnătate; cu adevărat minunată, neasemuită şi neîntrecută, Viaţa nu se împovărează pe sine cu fleacuri nefolositoare. în atelierul Naturii, pentru a fi creat, un lucru trebuie să fie vrednic de grija plină de dragoste şi de cea mai migăloasă artă a Naturii. Nu este oare el vrednic cel puţin de preţuirea noastră? 

Dacă albinele şi furnicile sunt vrednice de preţuire, oare cu cât mai mult sunt vrednici de preţuire semenii noştri? Nu nesocotiţi pe nimeni. Mai curând să fii tu cel uitat de toţi decât să nesocoteşti un singur om. Căci a nesocoti un om înseamnă a-1 nesocoti pe Micul-Dumnezeu dinăuntrul său; a-1 nesocoti pe Micul-Dumnezeu din oricare om, înseamnă a-1 nesocoti pe El în voi înşivă. 

Care dintre cei care nesocotesc singura călăuză către liman, va atinge vreodată limanul Său? Uitaţi-vă în sus pentru a vedea ce este jos. Priviţi în jos pentru a vedea ce este sus. Coborâţi la fel de mult cât urcaţi; altfel vă pierdeţi echilibrul. 

Astăzi sunteţi ucenici. Mâine veţi fi învăţători. Pentru a fi buni învăţători, trebuie să rămâneţi buni ucenici. Nu căutaţi să dezrădăcinaţi Răul din lume; căci şi buruienile sunt un îngrăşământ bun. Zelul folosit prea adesea îl ucide pe cel zelos. 

Copacii înalţi şi falnici nu pot alcătui singuri pădurea. Este nevoie şi de lăstăriş şi de viţă agăţătoare. Patimile întunecate cresc şi propăşesc în întuneric, împărtăşiţi-le libertatea luminii dacă vreţi ca grămada lor să scadă. 

Făţărnicia poate fi ascunsă - pentru un timp; nu poate fi tăinuită pe vecie. Dacă dintre o mie de făţarnici, reuşiţi să-1 faceţi pe un singur om drept - cu adevărat mare vă este meritul. înălţaţi un far, dar nu-i îmbiaţi pe oameni să-1 privească. Cei cărora le trebuie lumină nu au nevoie să fie îmbiaţi la lumină. înţelepciunea este o povară pentru cel pe jumătate înţelept şi o prostie pentru cel nesăbuit. Daţi-i o mână de ajutor celui pe jumătate înţelept pentru povara sa şi daţi-i pace celui nesăbuit; cel pe jumătate înţelept îl poate învăţa mai mult decât voi. 

Adeseori veţi socoti că drumul vostru este de nestrăbătut, întunecat şi însingurat. Aveţi curaj şi stăruiţi; iar după fiecare cotitură veţi afla încă un însoţitor. Nici o cale din Spaţiul fără urme nu este nestrăbătută. Acolo unde sunt paşi puţini şi foarte stingheri, drumul este sigur şi drept, deşi pe alocuri aspru şi însingurat. Călăuzele pot să arate drumul celor care vor să le fie arătat; ele nu pot sili pe nimeni să-1 urmeze. Amintiţi-vă că sunteţi călăuze. Pentru a călăuzi bine este nevoie să fiţi bine călăuziţi, încredeţi-vă în Călăuza voastră. Mulţi vă vor spune, „Arată-ne calea." Dar puţini, prea puţini vă vor spune: „îndrumă-ne pe cale, te rugăm." Pe calea biruinţei, cei puţini preţuiesc mai mult decât cei mulţi. 

Târâţi-vă, acolo unde nu puteţi păşi. Păşiţi, acolo unde nu puteţi zbura. Zburaţi, acolo unde nu puteţi aduce întregul univers înăuntru vostru, în nemişcare. 

Nu doar o dată, sau de două ori, sau doar de o sută de ori va trebui să-1 ridicaţi pe cel care se poticneşte atunci când caută să vă urmeze. Ridicaţi-1 de atâtea ori până când nu se va mai poticni, amintindu-vă că şi voi aţi fost copii. 

Sfinţiţi-vă inimile şi minţile cu iertare pentru a avea existenţe sfinţite. 

Nebuniile oamenilor pot fi transformate. Nebunia războiului poate fi prefăcută în „nebunia" despre pace. Nebunia de a strânge avere, în „nebunia" de a aduna iubire. Aceasta este alchimia Spiritului, pe care sunteţi chemaţi să o predicaţi şi să o înfăptuiţi. Binecuvântaţi sunt cei care sunt atinşi de „nebunia" Sfintei Libertăţi care este rodul Sfintei înţelegeri. 

Predicaţi-le celor care mor, Viaţa - iar celor ce trăiesc, Moartea. Dar celor care aspiră să biruiască, predicaţi-le izbăvirea de amândouă. 

Care este deosebirea între „a stăpâni" şi „a fi stăpânit"? Stăpâneşti doar ceea ce iubeşti. Ceea ce duşmăneşti, te stăpâneşte. Feriţi-vă să fiţi stăpâniţi. 

Nu doar un singur Pământ îşi roteşte traiectoria prin deserturile Timpului şi Spaţiului. Al vostru este cel mai tânăr din neam şi este un prunc cu adevărat înfloritor. 0 mişcare liniştită - ce ciudăţenie! Totuşi, astfel este mişcarea lumilor în Dumnezeu. Priviţi-vă degetele de la mâini, pentru a vedea în ce fel lucruri diferite pot fi egale. 

Norocul este jucăria celui înţelept. Cei nesăbuiţi sunt jucăria norocului. 

Nu vă plângeţi niciodată de nimic. A te plânge de un lucru înseamnă, pentru cel care se jeleşte, să îl prefacă întro nenorocire. Dar a-1 înţelege, înseamnă a face din el un slujitor credincios. 

Ţintiţi bine, şi orice rezultat va fi un rezultat bun. Ceea ce vă vine, vă aparţine. Ceea ce întârzie, nu merită aşteptat. Nu aşteptaţi. Niciodată nu veţi greşi ţinta, dacă ceea ce ţintiţi vă ţinteşte. 

Fie ca inimile voastre să fie ferite de Dezamăgire. Dezamăgirea este un zmeu al inimilor slabe, înălţat pe leşurile speranţelor lor pierdute. O speranţă împlinită devine mama multor speranţe născute moarte. Feriţi-vă de a vă cununa inimile cu Speranţa, dacă nu vreţi să le prefaceţi într-un cimitir. 

Dintr-o sută de ouă depuse de un peşte, poate doar unul singur ajunge la maturitate. Totuşi cele nouăzeci şi nouă nu sunt irosite. Atât de darnică şi de cumpănit-nesocotită este Natura. Fiţi la fel de darnici şi la fel de cumpănit-nesocotiţi în a însămânţa inimile şi minţile voastre în inimile şi în minţile oamenilor. 

Nu căutaţi răsplată pentru nici o trudă îndeplinită. Truda însăşi este destulă răsplată pentru cel care îşi iubeşte truda. Amintiţi-vă Cuvântul Creator şi Echilibrul Desăvârşit. Veţi deveni biruitori doar atunci când veţi atinge acel Echilibru, prin Sfânta înţelegere, iar mâinile voastre vor trudi atunci împreună cu mâinile lui Dumnezeu. 

Fie ca pacea şi liniştea acestei nopţi să freamete în voi până când le veţi îneca în pacea şi liniştea Sfintei înţelegeri. Astfel l-am învăţat pe Noe. Astfel vă învăţ pe voi. 

(MIKHAIL NAÎMY-CARTEA LUI MIRDAD) 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

DR.Dumitru Constantin Dulcan - CEEA CE NI SE ÎNTÂMPLĂ E OGLINDA A CEEA CE SIMȚIM ȘI GÂNDIM!

TREZEȘTE VINDECĂTORUL DIN TINE!.....

IARTĂ,IARTĂ-I PE TOȚI CEI CARE ȚI-AU GREȘIT VOIT ȘI PE CEI CARE TE-AU RĂNIT FĂRĂ SĂ ȘTIE! IARTĂ-I PE TOȚI ȘI SĂ NU-ȚI FIE NICI ȚIE RUȘINE SĂ CERI IERTARE!.....