A CONDAMNA ȘI A RESPINGE.....



Când le recomandă oamenilor să nu judece, Iisus se dovedeşte a fi un fin cunoscător al mecanismului contra-ataşamentului. „Nu judeca" este echivalent cu „Fii detaşat". 

În fond, cine eşti tu să judeci? Faci deosebirea dintre bârnă şi pai? Cine eşti tu să intervii şi să evaluezi viaţa altor oameni? Le cunoşti în amănunt istoria, circumstanţele, şansele pe care nu le-au avut niciodată, structura genetică pe care au primit-o? Nu ar fi mai potrivit să te uiţi la propria ta viaţă, poate mai e ceva de transformat acolo...

Dacă Dumnezeu nu-i condamnă, dacă soarele continuă să le dea lumină şi căldură, ce te face pe tine mai moţat? N-ai putea să fii mai detaşat, adică să-ţi vezi de treaba ta? 

Dacă o femeie îşi vinde trupul, cine eşti tu să o judeci? Eşti sigur că tu nu îţi vinzi mintea sau sentimentele? Eşti sigur că tu nu faci la un nivel mai subtil ceea ce ea face la nivelul materiei perceptibile? Dacă n-ai terminat curăţenia în propria ta casă ce rost are să intri în casele altora? Poate fi o formă de a fugi de propria ta mizerie, nu-i aşa?

A fi detaşat înseamnă a lăsa în pace casele altor oameni şi a te ocupa, atent şi răbdător, nu doar de camera ta de zi, ci şi de subsol, ghenă sau pod. Detaşarea nu este totuna cu apatia sau
indiferenţa. Mai degrabă detaşarea se traduce într-o implicare profundă, dar pe teritoriul tău. Acesta e alcătuit din viciile, slăbiciunile şi imperfecţiunile tale. Pentru acestea eşti într-adevăr responsabil.

Pentru viciile celuilalt e responsabil celălalt. Tu nu ai nici un drept să decizi ce e bine şi ce e rău
pentru el, cu excepţia cazului în care te crezi Dumnezeu, situaţie în care te rog să-mi scuzi
îndrăzneala.

În concluzie, a condamna şi a respinge sunt versiuni în oglindă ale ataşamentului aşa- zis
pozitiv. Ceea ce respingi cu voce tare te atrage în tăcere. Dacă înţelegi această lege psihologică,
viaţa ta nu va mai fi niciodată la fel. Ea se poate deschide instantaneu spre noutate şi prospeţime. 

O viaţă mereu proaspătă este ca un izvor care curge neîncetat, păstrându-şi astfel puritatea. De la acest izvor vei putea bea apă întotdeauna. Cu un izvor care a hotărât să reţină apă nu prea ai ce să faci. Mlaştinile nu potolesc setea.

(Adrian Nuță-Calea vrăjitorului)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

DR.Dumitru Constantin Dulcan - CEEA CE NI SE ÎNTÂMPLĂ E OGLINDA A CEEA CE SIMȚIM ȘI GÂNDIM!

TREZEȘTE VINDECĂTORUL DIN TINE!.....

IARTĂ,IARTĂ-I PE TOȚI CEI CARE ȚI-AU GREȘIT VOIT ȘI PE CEI CARE TE-AU RĂNIT FĂRĂ SĂ ȘTIE! IARTĂ-I PE TOȚI ȘI SĂ NU-ȚI FIE NICI ȚIE RUȘINE SĂ CERI IERTARE!.....