ARTA DE A DĂRUI.....



Una din cele mai mari fericiri este sa daruiesti din tot ce ai, material si spiritual.

Ceea ce avem în prezent este o reflectare a ceea ce am daruit.

Exista mai multe situatii de viata cu oameni care au bani dar nu au iubire, fericire si cauta sa le primeasca, însa ei nu le primesc pentru ca nu stiu sa dea. Pe de alta parte exista oameni care cer bani si care primesc bani, însa îi pierd dupa aceea sau îi cheltuie foarte repede.

Ceea ce trebuie sa facem este ca o datorie sau ca o slujba, serviciu. Daruirea apare dupa ce am terminat programul, pentru ca începând de aici suntem liberi sa daruim. Când daruim dam din suflet si primim tot mai mult dupa aceea. Când doar primim fara sa daruim, pierdem din suflet. 

Cu cât dai mai mult cu atât primesti mai mult.

Ceea ce daruim, cum si cât, ne arata cum si ce suntem. 

Când ai o problema în viata ta întreaba-te ce si cât ai daruit si nu ce si cât ai primit!

---------------------------------------------------------------------------------

Iata si o poveste cu un om care ajunge la poarta raiului si înainte de a intra în Rai îl întreaba pe Sf. Petru daca e posibil sa vada si el cum si de ce sufera cei care au ajuns în Iad. 

Sf. Petru îl ia cu el si deschizând o usa îi arata în acea uriasa încapere o masa întinsa pe care existau foarte multe feluri de mâncare care mai de care mai apetisante si savuroase. 

La masa de o parte si de alta erau multi oameni care aveau linguri din lemn cu cozile foarte lungi si astfel ei nu puteau mânca si de aceea sufereau. Dupa cele vazute omul nostru e luat în Rai si acolo într-o încapere asemanatoare foarte mare exista de asemenea o masa întinsa cu multe feluri de mâncare foarte bune si oamenii aveau de asemeni linguri din lemn cu cozi foarte lungi însa erau în culmea fericirii. 

Vazând acestea omul nostru îl intreaba pe Sf. Petru cum de este posibil ca cei de aici sa fie fericiti. Sf. Petru îi raspunde : acestia au învatat sa daruiasca, ei se hranesc unul pe celalalt.


Arta de a darui este o cale catre Iluminare. 

A darui ca o datorie (am dat destul), este o limitare, o manifestare a ego-ului.

Supraefortul de a darui dupa ce credem ca e de-ajuns ne va duce la Iluminare pentru ca vom sti unde este limita celuilalt de a primi.

Niciodata Dumnezeu nu da prea mult! Si din moment ce noi dam de la Dumnezeu, pentru ca de la El am primit, care este problema?

Daca Dumnezeu considera ca nu mai e nevoie sa daruiesti pur si simplu nu o sa mai ai ce darui pentru acea (acele) fiinta (fiinte). 

Daca ai în Inima ceea ce vrei sa faci (sa daruiesti) atunci e de la Dumnezeu, asadar fa-o! daca nu o ai în Inima n-o fa!

Uneori lucruri foarte mici daruite din Inima sub inspiratia lui Dumnezeu (pentru ca noi daruim Gratia lui Dumnezeu) efectiv fac minuni în ceilalti. Alteori daruri foarte mari sunt atât de seci, reci, mentale încât nu aduc nici o modificare în ceilalti.

Iata si câteva întrebari pe care ar trebui sa ni le adresam constant: 

-Câte fiinte am facut eu astazi fericite? 
-Cât de mult am daruit eu astazi?

Avem o civilizatie a datoriei, a serviciului si nu a ajutorului, a daruirii de aceea oamenii sunt asa de departe de starea de Iluminare!!! 

Daruirea ajuta societatea sa mearga foarte bine cu Inima si în Inima. Nivelul regulilor si al datoriei si doar atat!!! Este o prostie deoarece ne putem întreba pe buna dreptate: care este diferenta dintre un computer si un om? Daca avem doar un program de facut atunci suntem precum calculatorul. 

Profesionalismul ucide umanismul. Regulile sociale serviciul, datoria  daca e doar atât, e o conditie foarte joasa de existenta. 

În cultura occidentala suntem învatati despre nevoile noastre ca oameni,însa nu si despre relatiile cu ceilalti. Astazi fiecare vrea sa aiba o opinie pentru ca vrea sa zica ceva si nu pentru ca are ceva de zis. 

Educatia din zilele noastre face ca multi oameni sa aiba opinii si nu sa învete ceva din tacere. 

Daruirea nu poate fi inconstienta, ea este un act constient.

Un alt exemplu: sunt cazul când anumiti oameni pierd anumite sume de bani si dupa aceea ei zic: sa fie de sufletul lui sau lasa ca o sa fie pentru saraci. 

În aceste situatii nu poate fi vorba de arta de a darui, este o pacaleala a ego-ului.

Când avem o stare minunata, o experienta divina sa ne întrebam: cum pot darui acum? Ce am facut eu? Cu ce am contribuit eu la binele celorlalti? Ce pot darui? 

Daruind rezonezi cu a primi daruri si astfel în timp vei avea în tine comoara darului Divin pe care nu o vei mai pierde niciodata. Daca ai inteligenta sau iubire daruieste cât mai mult!

Primul drept uman ar trebui sa fie de a darui! 

Drepturile ego-ului sunt de a primi cât mai mult. A darui este un act de sacrificiu.

Suntem provocati de viata de legea evolutiei sa dam, sa daruim chiar daca uneori este foarte greu chiar si pentru ceilalti. 

De exemplu Iisus în templu spunându-le adevarul învatatilor în sinagoga si negustorilor în templu, deci Iisus le daruia cunoasterea adevarata însa nu era usor. 

Iertarea este un act de daruire, un abandon al ego-ului pentru a ne Ilumina.

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

O alta poveste, doi calugari se cearta dupa care unul dintre ei nu reusea sa-l ierte pe celalalt astfel încât merge la parintele Staret si îi povesteste aceasta. 

Atunci staretul îi zice: Hai sa ne rugam împreună.

Tatal nostru care-le esti în ceruri, Sfinteasca-se numele Tau, Fie împaratia Ta , Faca-se voia Ta, Precum în cer asa si pe pamânt. Pâinea noastra cea de toate zilele, Da-ne-o noua astazi. Si nu ne ierta noua greselile noastre.

Atunci calugarul îi zise staretului : Parinte dar este - si ne iarta noua greselile noastre. 

Staretul zice : Nu, nu, nu, .... zi asa cum am zis eu si nu ne ierta noua greselile noastre.

Atunci calugarul a înteles importanta iertarii si a reusit sa-l ierte pe celalalt calugar.


A darui nu este un act calculat, matematic, mental ci este un act de simtire este ca o arta.


În relatia de cuplu trebuie sa învatam sa daruim si sa facem sa creasca Iubirea daruind, investind în ea si nu consumând-o, devorând-o!


Relatia de cuplu este un dar de la Dumnezeu, Viata este un alt cadou de la Dumnezeu de aceea trebuie sa învatam sa daruim ceea ce avem pentru ca astfel se va amplifica Iubirea, Fericirea si Libertatea. 


Inspiratia , Transfigurarea sunt alte cadouri pe care trebuie sa le daruim si celorlalti. Cadoul este doar primul pas pentru a merge mai departe, pentru a creste prin el si cu el.

Când daruim trebuie sa fie nevoie, sa fie necesar aceasta. Cei ce sunt în nevoi aceia trebuie sa-i cautam pentru a le darui. 

Dharma este ceea ce trebuie sa facem în aceasta viata, datoria divina, pentru ca de asta am venit aici si acum. Daruirea vine pe de-asupra dharma-ei.

(sursa http://esoterism.ro/ro/)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

DR.Dumitru Constantin Dulcan - CEEA CE NI SE ÎNTÂMPLĂ E OGLINDA A CEEA CE SIMȚIM ȘI GÂNDIM!

TREZEȘTE VINDECĂTORUL DIN TINE!.....

IARTĂ,IARTĂ-I PE TOȚI CEI CARE ȚI-AU GREȘIT VOIT ȘI PE CEI CARE TE-AU RĂNIT FĂRĂ SĂ ȘTIE! IARTĂ-I PE TOȚI ȘI SĂ NU-ȚI FIE NICI ȚIE RUȘINE SĂ CERI IERTARE!.....