CĂLĂTOREȘTE SPRE DUMNEZEU CÂND POȚI,NU CÂND NU MAI POȚI!.....

Cea mai importantă călătorie pe care o vei face în această viaţă este călătoria către Dumnezeu. N-o amâna. Începe chiar azi! Cu fiecare zi , trupul îmbătrâneşte. Încearcă să-ţi aminteşti de Dumnezeu încă de când eşti tânăr şi în putere.

Caută-l pe Dumnezeu în tine!



Cât timp sunteţi în viaţă, cât timp aveţi Graţia lui Dumnezeu, iar simţurile şi trupul vă sunt bune, începeţi călătoria. Nu aşteptaţi până când va fi prea târziu sau până când ceva rău se va întâmpla, iar voi nu veţi mai avea puterea să vă gândiţi la Dumnezeu. Faceţi-vă timp acum! ”începeţi călătoria către Dumnezeu astăzi”, scrie unul dintre marii maeştri ai vremurilor noastre, Sri Vasudeva, foarte cunoscut în mediile spirituale din România. Îndemnul minunat pe care-l citez acum se găseşte în cartea sa , ”Divinitatea Lăuntrică”(Ed. For You).

Se pare că şi ateii strigă ”Doamne, ajută-mă” în clipele grele ale vieţii lor, pare că-i în noi un instinct natural, care ne împinge cu discreţie în fiecare zi către căutarea lui Dumnezeu. Pare că acest instinct lăuntric se iveşte surprinzător din interiorul nostru în acele momente în care nu mai avem pe ce şi de cine să ne sprijinim. Proptelele lumii fizice, precum sunt banii, lucrurile, relaţiile, poziţiile sociale, proprietăţile sau oamenii iubiţi, se pot arăta neputincioase în situaţii de viaţă presante, când suferim de o boală gravă, când avem un accident sau trăim un sentiment pătrunzător şi dureros de părăsire. În asemenea clipe glasul, ochii şi paşii noştri se îndreaptă de la sine către Dumnezeu, îl strigăm şi-l căutăm din disperările noastre, din locurile întunecate în care suntem aruncaţi, parcă anume să facem pasul către adevăr.

Asta ne dezvăluie Sri Vasudeva în pasajul de mai sus şi subliniază că noi oricum îl căutăm pe Dumnezeu, dar o putem face prin libera noastră alegere. Avem în această viaţă opţiunea de a-i spune ”da” acestei căutări, care îi va da sens vieţii, poate singura călătorie pe care, dacă n-o facem prin proprie voinţă şi alegere, o vom face şi dacă nu vrem. Iar suferinţa pare a fi instrumentul de forţă pe care existenţa însăşi l-a pregătit pentru a ne întoarce cu faţa către drumul drept!Voinţa noastră şi căutarea conştientă a lui Dumnezeu, pe de o parte, precum şi tinereţea corpului sunt plasate de către marele maestru spritual printre elementele ”esenţiale”, care fac drumul nostru mai uşor, mai frumos şi mai plin de lumină.

 ”Să nu-l cauţi pe Dumenezeu când nu mai poţi”, cam aşa-mi sună mesajul lui Sri Vasudeva! ”Să vrei” să-l cauţi pe Dumnezeu mai întâi, apoi...să vrei să-l cauţi când te ajută simţurile şi corpul tău e sănătos, să-l cauţi când ţi-e bine, nu doar când te izbesc durerile, căderile, dezastrele şi suferinţele însoţitoare, fiindcă atunci este posibil să fii aşa de disperat încât să te prăbuşeşti în timpul călătoriei şi să nu mai poţi.  Avem limite, să fim conştienţi de ele, iată ce mesaj important!

A-l căuta pe Dumnezeu e cel mai înalt sens al vieţii, iar pe drumul acesta vom descoperi că trebuie să ne abandonăm încetul cu încetul cârjele pe care le purtăm în minte şi care ne dau iluzia siguranţei vieţii. Cârjele exterioare nouă, toate forme trecătoare şi schimbătoare, vor fi fi apreciate, minunate, ne vom bucura de ele, dar nu le vom mai investi cu puterea de a ne da sau a ne lua vieţile, nu le vom pune mai presus de Dumnezeu atunci când vom afla că sursa vieţii noastre este în noi şi peste tot în jurul nostru. Fără să intuim, să avem încredere şi să sperăm că sursa vieţii şi a siguranţei e în interiorul nostru, rătăcim prin această lume, prin labirinturile exterioare, precum somnambulii.

În somnul nostru, vom cunoaşte slăbiciunea şi suferinţa rătăcirii, căci pe acolo facem un idol din bani, din obiecte, din oameni, din câştiguri pe care ”le mănâncă moliile”, cum spunea Mântuitorul. Cele mai adânci suferinţe sunt rodul inconştienţei noastre, care proiectează sursa vieţii şi a dragostei divine în lucrurile trecătoare. Cu aceasta am dezvăluit cumva conţinutul esenţial al drumului către Dumnezeu şi anume necesitatea de a ne aduce conştiinţa care priveşte lumea din afară în interior, din lume în suflet, din pieritor către nemuritor.

Înţeleptul ne avertizează că am putea pierde oportunitatea de a-l cunoaşte pe Dumnezeu, alegând să-l căutăm prea târziu, când suferinţa şi dezastrul propriei inconştienţe ar putea să ne apese până acolo unde să nu mai putem face călătoria. Atunci, să-i urmăm îndemnul şi chiar de azi...să ne întarcem în lăuntrul nostru, acolo unde Graţia şi frumuseţea iubirii divine   vor fi ghizii noştri şi ne vor arăta în cele din urmă că fiinţa umană trăieşte o singură tensiune esenţială, un sigur conflict tulburător şi are de făcut o singură alegere fundamentală în fiecare clipă; alegerea între uman şi divin, între afară şi lăuntru, că ne salvăm pe noi înşine când vom crede cu toată fiinţa că Dumnezeu e-n om şi-l iubeşte fără măsură!

(Maria Timuc)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

DR.Dumitru Constantin Dulcan - CEEA CE NI SE ÎNTÂMPLĂ E OGLINDA A CEEA CE SIMȚIM ȘI GÂNDIM!

TREZEȘTE VINDECĂTORUL DIN TINE!.....

IARTĂ,IARTĂ-I PE TOȚI CEI CARE ȚI-AU GREȘIT VOIT ȘI PE CEI CARE TE-AU RĂNIT FĂRĂ SĂ ȘTIE! IARTĂ-I PE TOȚI ȘI SĂ NU-ȚI FIE NICI ȚIE RUȘINE SĂ CERI IERTARE!.....