ESENŢE ALE MEDITAŢIEI




Sensul vieţii

Unii cred că viaţa nu are sens, dar, dimpotrivă, au dreptate cei care descoperă în fiecare clipă sensul sacru al existenţei.

Noua învăţătură nu admite neliniştea sau angoasa.

Frumuseţea vieţii constă tocmai în faptul că omul îşi păstrează liniştea interioară chiar atunci când toate împrejurările par că ii sunt contrare.

Bogăţia interioară

Ca discipoli, trebuie să vă păstraţi bogăţia interioară. Fiecare om este expus tentaţiilor, încercărilor al căror singur ţel este să-l epuizeze, să-l sărăcească. Pentru a-şi menţine bogăţia interioară, omul duce numeroase lupte interioare.

Simţim cu toţii că ne pândeşte ceva! Acest tip de spionaj există pretutindeni în natură; vulpea pândeşte găina, lupul – oaia, hoţul, pe cel bogat, judecătorul, pe răufăcător…

Ştiind aceasta, treziţi-vă conştiinţa; această calitate este numai a celui care păstrează cu sfinţenie legătura cu Sursa Primară a tuturor lucrurilor.

Acesta are mereu încredere în latura divină din el, căreia îi deschide calea pentru a se putea manifesta.

Lupta regală şi puterea iubirii

Omul are datoria de a se întări pentru a rezista atacurilor forţelor obscure.

Fiinţa spirituală se serveşte de iubire ca metodă de luptă.

Dragostea este o forţă foarte puternică. Este suficient să încercuiască pe cineva pentru a-l învinge.

Dacă este încercuit de dragoste, până şi cel mai mare răufăcător bate în retragere, îşi predă armele şi îl urmează pe învingător. Dar chiar şi în această situaţie trebuie să rămânem vigilenţi pentru a ne feri de perfidiile forţelor obscure.

Viaţa morală, sursă a frumuseţii

Sarcina discipolului este să fie frumos. Lucrând în mod conştient asupra lui însuşi, dobândeşte o frumuseţe interioară care atrage atenţia, la fel cum o femeie tânără şi frumoasă trezeşte interesul bărbaţilor.

Ce determină apariţia frumuseţii interioare? Viaţa morală. Prin cuvintele „viaţă morală” înţelegem viaţa adevărată, pozitivă, în care Principiul Divin dobândeşte supremaţia asupra celui omenesc. Natura este generoasă cu fiinţele frumoase şi morale; le primeşte în sălaşurile sale şi le răsplăteşte din belşug. Persoanelor urâte şi amorale le închide porţile şi nu le dă decât puţine lucruri.

Forţa binelui

Râdeţi din toată inima! Râsul îmblânzeşte trăsăturile. Fiţi călăuzitorii binecuvântării divine; dacă nu îi deschideţi porţile sufletului, veţi fi răspunzători. Spuneţi-i o vorbă bună celui pe care-l întâlniţi; asiguraţi-vă că problemele lui se rezolvă şi atunci şi ale voastre se vor rezolva de la sine. În momentul în care îi dorim cuiva binele, acesta ne este dat şi nouă; este o lege care nu cunoaşte excepţii, căci în binecuvântarea pe care o primeşte celălalt există o parte care ne va reveni.

Misiunea omului pe pământ

Misiunea omului pe pământ nu constă în strângerea banilor, ci în aplicarea adevărului, dreptăţii, virtuţilor. Dumnezeu nu v-a trimis aici pentru a acumula bogăţii. A gândi că fericirea constă în posesia bunurilor materiale este o iluzie de care trebuie să vă eliberaţi.

Odihna şi regăsirea rădăcinilor

În fiecare zi rezervaţi câteva minute meditaţiei şi odihnei trupului. Îndreptaţi-vă gândurile spre persoanele înţelepte care duc o viaţă cu adevărat echilibrată şi spre fiinţele superioare. Eliberaţi-vă de orice grijă şi nelinişte şi spuneţi-vă: „Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru tot ce mi-a dat.”

Fiinţa omenească trebuie să se concentreze asupra ei înşişi pentru a se putea ridica deasupra aspectelor obişnuite ale vieţii.

Cinstea

Cinstitul îşi plăteşte datoriile şi îşi îndeplineşte obligaţiile. Există o lege în lumea spirituală conform căreia dacă datorezi zece milioane de franci, lumea invizibilă este gata să îţi plătească datoria, dar dacă aceasta este în valoare de cincizeci de franci, trebuie să ţi-o plăteşti singur. Lumea invizibilă iartă greşelile mari, dar niciodată pe cele mărunte!

Puterea cuvântului

Aţi gândit poate că nu are importanţă maniera în care rostiţi un cuvânt. Ucenicul care a luat-o cu bună ştiinţă pe calea evoluţiei trebuie să se străduiască să pronunţe cuvintele în aşa fel încât să producă asupra celui care ascultă senzaţia unui ordin superior. Puteţi provoca suferinţă sau bucurie, bună sau proastă dispoziţiei persoanei căreia îi vorbiţi nu numai prin sensul cuvântului, dar şi prin sentimentul care îl însoţeşte. Şi chiar prin calitatea sentimentului cu care vorbiţi. Oamenii se pot îmbolnăvi sau se pot vindeca în urma unei discuţii.

Forţa omului

Omul este puternic când gândurile şi inima îi sunt în armonie, deoarece atunci el se află în legătură cu Principiul Primordial al vieţii şi cu lumea invizibilă în totalitatea ei.

Dacă această armonie încetează să mai existe, omul îşi pierde sensul vieţii şi nu este om pe lume care să nu fi trecut printr-o asemenea stare dureroasă!

Somnul de dimineaţă

Trebuie să ştiţi că somnul de dimineaţă nu este benefic, ci inutil şi apăsător, deoarece energia subtilă a soarelui aflat la răsărit acţionează defavorabil asupra sistemului nervos încă adormit.

Caracterul vătămător al criticii

În lumea vieţii spirituale critica este exclusă. Ce rost ar avea să ne ocupăm de rău, de negativ? Dacă afirmăm despre cineva că este rău sau dacă doar o gândim, facem de două ori rău: atât lui, cât şi nouă înşine.

Este bine să vorbiţi despre lucruri pozitive, plăcute, despre fapte frumoase; consideraţi că orice fiinţă este un suflet; gândiţi-vă că în fiecare om latura divină se elaborează şi că nu va întârzia să se manifeste, căci în fiecare dintre noi lucrează Marele Sculptor.

Gândirea corectă şi controlul de sine

Omul de astăzi trebuie să ştie cum săşi schimbe dispoziţia, să treacă de la o dispoziţie de spirit proastă la una bună. Pentru a obţine aceasta, este nevoie de o gândire calmă şi precisă. Dar nu putem gândi corect şi eficient până nu am dobândit controlul de sine.

Transformarea energiilor

Dacă sunteţi tracasaţi, agitaţi sau dacă suferiţi din punct de vedere moral, iată ce trebuie să faceţi: transformaţi această stare de spirit, nutriţi sentimente de încredere, de gratitudine faţă de Sublim, care v-a dat atâtea. Inima voastră se va bucura.

Omul adevărat

În limbajul primordial, cuvântul „Om” însemna „Iisus” – omul, fratele celor aflaţi în suferinţă. Pentru ca cineva să fie demn de acest nume trebuie să aibă patru calităţi: să fie bogat, puternic şi să posede cunoaştere şi virtute. Bogăţia reprezintă terenul, condiţiile cu ajutorul cărora omul poate dobândi forţa care, la rândul ei, îi va aduce căldura şi lumina ce îl vor ajuta să se dezvolte. Cunoaşterea îi va indica metodele pentru a-şi organiza viaţa în mod raţional. Virtutea este ţelul spre care trebuie să tindă.

Voinţa divină

Oamenii ar vrea ca lucrurile să se înfăptuiască după vrerea lor – este o eroare! Dumnezeu este cel care a creat lumea şi dirijează viaţa întregului univers cu iubire şi cu imensa sa înţelepciune; trebuie deci să dorim ca totul să se înfăptuiască conform voinţei şi bunătăţii Sale.

Sensul suferinţelor

Suferiţi? Să nu regretaţi! Fără gânduri, fără suferinţă, nu progresăm; prin ele individul, familia, oamenii se împlinesc, se înnobilează. Dacă Iisus n-ar fi băut din cupa amară, lumea ar fi fost lipsită de multe lucruri bune.

Exerciţii matinale

Dimineaţa, când vă faceţi toaleta, este bine să vă neteziţi sprâncenele, de la mijloc spre extremităţi, cu degetul mare şi cu arătătorul.

De asemenea, apăsaţi-vă uşor, cu aceleaşi degete de la mâna dreaptă, nasul, dinspre partea de sus, dintre sprâncene, până la baza lui, înconjurând nările.

Cu degetele arătătoare de la ambele mâini apăsaţi uşor buzele de la mijloc până la extremităţi.

Cauzele bolilor

Există maladii ereditare, care îşi au originea într-o karma personală, în greşelile din vieţile noastre trecute, ori într-o karma colectivă, ce ţine de un popor, o rasă, o familie.

Există boli declanşate de spiritele naturii, ca urmare a utilizării greşite de către om.

Sunt şi boli a căror cauză se află în altă parte, în zodiac şi planete, ca şi în caracterul individului şi obiceiurile sale greşite.

Există maladii provocate de câte un egregor negativ, alimentat în permanenţă de gândurile, sentimentele şi dorinţele negative ale oamenilor. Acest tip de boli se manifestă prin accidente, războaie etc.

Există boli contagioase, legate de o karma de grup, şi boli esoterice, patologice, ce sunt în relaţie cu procesele iniţiatice mai mult sau mai puţin eşuate.

Boli şi remedii

Somnul sub cerul liber ameliorează sănătatea, aceasta, bineînţeles, atunci când este cald.

Când sunteţi trişti sau prost dispuşi, ieşiţi la aer în loc să staţi închişi în cameră. Nu rezolvaţi nimic dacă vă închideţi în casă zile de-a rândul. Numai când vă rugaţi puteţi sta în casă.

Să nu vă temeţi de boli şi de suferinţe; ele apar pentru a vă învăţa ceva, pentru a vă îmbogăţi cu anumite experienţe, pentru a vă căli şi a vă întări. După ce le veţi depăşi veţi fi mai puternici. Oamenii consideră boala o calamitate, dar ea, dimpotrivă, este un privilegiu pentru cel treaz.

Mulţi se plâng de reumatism sau de alte infirmităţi. Acestea sunt rezultatul substanţelor străine acumulate în organism.

Vasele sanguine îşi pierd elasticitatea şi se instalează ateroscleroza, care apare mai ales la persoanele în vârstă. Depozitele dăunătoare trebuie eliminate şi pentru aceasta nu trebuie să mâncăm peste măsură de mult. Apa caldă, după ce a fost fiartă, băută dimineaţa pe nemâncate şi în cursul zilei, ajută la dizolvarea depozitelor acumulate şi la eliminarea lor; mai mult, apa caldă provoacă transpiraţia care contribuie la eliminarea toxinelor.

După fiecare boală impulsul vital pătrunde din nou în organism şi îl reînnoieşte.

Căldura vieţii curge din exterior spre interior.

Dacă cineva vă transmite un gând negativ, descurajant, şi vă lăsaţi influenţat de el, imediat se produce o întrerupere a curenţilor de căldură ce emană din viaţă. Dar dacă un gând încurajator vă pătrunde în suflet, râurile vieţii încep să curgă din nou în voi.

Bolile îl îmblânzesc pe om. Persoanele care au fost de mai multe ori bolnave devin mai delicate şi mai nobile. Nu mă refer la bolile nervoase, psihice, care sunt de altă natură şi nu au o origine organică. Acestea, în loc să-l înnobileze pe om, îl fac crud. Fiecare gând sau sentiment negativ provoacă zdruncinături, explozii de un tip aparte în celule, care se repercutează asupra întregului organism. Un anumit gând negativ va exploda mai devreme sau mai târziu, iar noi ne vom întreba care este cauza acestei explozii. Aceasta înseamnă că respectivul gând a acţionat vreme îndelungată în interiorul persoanei respective; a călătorit până a găsit o ieşire, dar, ieşind, a provocat ruptura unui anumit nerv sau a unui vas de sânge. Ignorând forţa gândurilor negative, omul nu încearcă să afle care este cauza bolilor.

Fiecare gând negativ este o otravă, o bombă pentru organism, în timp ce gândul limpede, pozitiv, este binefăcător şi creator.

Ştiiind acestea, trebuie să ne ferim de tot ceea ce este deprimant şi negativ.

Câteodată puteţi simţi o indispoziţie prin contaminare, după ce i-aţi făcut o vizită unui bolnav care se gândeşte intens la starea sa. Dacă sunteţi sensibil şi nu aţi luat măsuri să vă protejaţi din punct de vedere mental, riscaţi să resimţiţi aceeaşi suferinţă cu a celui în preajma căruia v-aţi aflat.

Pentru a vă elibera de această senzaţie trebuie să vă spuneţi: „N-am nimic, nu sunt decât gândurile bolnavului care se reflectă asupra mea!” De asemenea puteţi să resimţiţi dispoziţia cuiva cu care v-aţi aflat în contact o vreme.

(Peter Deunov)

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

DR.Dumitru Constantin Dulcan - CEEA CE NI SE ÎNTÂMPLĂ E OGLINDA A CEEA CE SIMȚIM ȘI GÂNDIM!

TREZEȘTE VINDECĂTORUL DIN TINE!.....

IARTĂ,IARTĂ-I PE TOȚI CEI CARE ȚI-AU GREȘIT VOIT ȘI PE CEI CARE TE-AU RĂNIT FĂRĂ SĂ ȘTIE! IARTĂ-I PE TOȚI ȘI SĂ NU-ȚI FIE NICI ȚIE RUȘINE SĂ CERI IERTARE!.....